Semnatura care face diferenta

M-am pierdut prin multimea de oameni care mergea grabita la munca in dimineata zilei de 1 iulie 2013. Este uimitor cat de incruntati pot fi oamenii inca de la prima ora a zilei, e ingrijorator cat de mult uitam sa ne bucuram de fiecare clipa, cum uitam ca in fiecare ora in care suntem tristi pierdem saizeci de minute in care puteam sa zambim si sa le oferim si celor din jurul nostru suport moral. Cu putin timp in urma eram in cautarea propriului eu…m-am ratacit din drumul meu si am stationat in viata unor persoane care s-au dovedit a fi pasagere in viata mea. Cu trecerea orelor am constatat ca pot usor, usor sa ma reorientez in spatiu si sa ma regasesc. Nu e un proces tocmai usor si nici greu..dar nici nu consider ca am fost candva in cautarea unui drum simplu pe care sa il strabat…de cand ma stiu am ales lucrurile mai complicate, care necesitau ceva  efort si care imi permiteau sa ma bucur de rezultat, iar daca din intamplare am avut si cai usoare…puteti fi siguri ca le-am complicat pe parcurs…

Dar, azi nu vreau sa va vorbesc de mine sau de identitatea mea…pana la urma sunt o persoana simpla, comuna intr-o mare de oameni care sunt mai mult sau mai putin constienti de rolul lor in viata asta.  Iar, daca am norocul sa gasesc intr-o zi o persoana obisnuita, comuna, care nu incearca sa se evidentieze, ci sa treaca neobservata, atunci toata atentia mea a fost captata…reusesti sa ma intrigi si sa imi bantui gandurile incet, incet…devii interesant prin simplu fapt ca esti comun. Dar, nici despre ce imi poate capta mie atentia nu am vrut sa va vorbesc…

Ne place enorm de mult sa imitam si acest lucru nu este unul rau, daca e sa ne gandim un pic… asa invatam sa supravietuim si sa ne adaptam in aceasta  lume… prin imitare…apoi incet, incet crestem si ne punem amprenta si ne „cumparam” un dram de nemurire prin simplu fapt ca actionam intr-o maniera unica, astfel ne semnam intr-o maniera unica care face diferenta.

Cam despre asta am vrut sa va spun…ca uneori din graba sau din comoditate…dintr-o prea mare dorinta de a ne identifica cu anumite persoane sau personaje…uitam sa ne iscalim in gesturile noastre zilnice si astfel…incet, incet…uitam ca noi avem unicitatea noastra si imitatia e buna dar, pana la un anumit punct.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.